Viata de dupa olimpiade (I) - Mediul academic

[•domino]

http://infoarena.ro/blog/viata-dupa-olimpiade-1

[•_darlene_]

"Cred ca mediul academic se potriveste in special celor carora le-a placut partea teoretica de “computer science”, sa citeasca paper-uri, sa se gandesca toata ziua la probleme si idei, dar nu prea le-a placut sa le si implementeze in cod."

Parerea mea, cu ceva soft-skills indivizii cu partea teoretica dar mai putin implementarea pot deasemenea deveni project leaderi/manageri de succes, nu doar cercetatori ...

[•filipb]

Voi ce parere aveti, un PhD ajuta doar daca vrei sa faci research dupa? Sau te poate ajuta si intr-o companie sau intr-un start-up, de exemplu? Iti poate deschide perspective noi si aici? Ma refer in majoritatea cazurilor, nu doar ca "ar putea" fi util.

[•devilkind]

Parerea mea e ca phd-ul il faci ptr research. Researchu in schimb poti sa il faci atat in cadrul unei companii cat si in cadrul unei universitati (de ex la fb sunt multi angajati cu phd, insa ei in general fac research in cadrul companiei). Daca vrei sa fii engineer, sa faci software development and shit, phd-u mi se pare overkill.

[•domino]

Voi ce parere aveti, un PhD ajuta doar daca vrei sa faci research dupa? Sau te poate ajuta si intr-o companie sau intr-un start-up, de exemplu? Iti poate deschide perspective noi si aici? Ma refer in majoritatea cazurilor, nu doar ca "ar putea" fi util.

Am scris mai pe larg despre asta in partile 2 si 3, dar nu cred ca are nici un rost PhD-ul (sau master-ui) pentru industrie sau startup.

[•Cosmin]

@Tibi Asta cu la Facebook doctoranzii fac in general cercetare mi se pare mai mult marketing pitch. Imi poti arata research papers scrise de oameni de la facebook? Mie mi-e greu sa le gasesc online. Dar tu probabil stii mai bine care e nivelul.

In general daca compania nu are un grup de research delimitat clar, cum sunt la IBM research, AT&T sau Microsoft research, doctoranzii din companie sunt mai mult software engineers decat researchers. Ca exemplu Google are destul de multi doctoranzi care lucreaza la proiecte misto, dar numarul de lucrari de cercetare scoase de oameni de la Google nu e direct proportional cu numarul de PhD pe care ii angajeaza. Si eu am fost coautor la 2 paperuri si cateva patente da nu as numi ce fac cercetare. E diferenta mare intre a impinge "state of the art" in fata si a mai face cate un paper ca hobby in tipul dintre proiecte.


@Mircea, daca ai PhD si lucrezi in industrie automat poti sa lucrezi pe proiecte mai interesante si mai apropiate de domeniul in care ai studiat. Pentru un undergrad fara experienta e mai greu sa aleaga proiecte unde trebuie expertiza adanca.

S-ar putea sa ajute si la startupuri. Google a fost un proiect inceput ca proiect de cercetare a doi doctoranzi pe Information Retrieval. Daca starupul rezolva o problema tehnica grea, un doctorat in domeniul respectiv poate doar sa ajute.

Si daca vrei sa fii un quant pe wall street si sa faci o gramada de bani, un PhD pe mate, fizica sau computer science ajuta mult.

@Laurentiu sunt multe exemple de medaliati la olimpiada internationala ce au inceput pe a 9-a. Depunand munca cativa ani poti ajunge foarte tare : http://infoarena.ro/blog/nurture-vs-nature

[•CommanderK]

Avand in vedere ca sunt in anul 2 la doctorat in SUA, m-am gandit sa adaug si eu cateva chestii...

Mircea zicea de PhD ca e pentru cei carora le-a placut partea teoretica. In timp ce asta e adevarat, poti face multe chestii interesante la doctorat si ca hacker inrait. Eu de exemplu am ales sa ma ocup de compilatoare si limbaje de programare si e un subiect atat de vast incat poti face practic orice, atat teoretic cat si foarte practic. Am citit din domeniul asta articole extrem de formale si teoretice despre sisteme de tipuri, cat si articole foarte practice in care autorii implementasera vreun algoritm si facusera multe experimente de performanta pe algoritmul lor. Pe la conferinte de sisteme ca SOSP, OSDI, PLDI multe dintre articole sunt in genul asta: autorii au o idee de sistem de operare/compilator/patch de securitate, sufleca manecile si-l implementeaza si dupa aia publica o evaluare a rezultatelor. De exemplu, la MIT prin anii 90 a fost propus conceptul de "exokernel", care sunt practic sisteme de operare minimale in care toate modulele sunt complet separate. Ideea a fost destul de populara in vremea aia si au publicat destule articole, dar au avut si multa munca de implementare.

In al doilea rand, am descoperit pe pielea mea ca viata de doctorand nu e asa roz pe cat pare. Pe langa citit articole si implementat idei, e si destul de mult de scris (evident) si apoi corectat prostiile scrise mai inainte. In plus, la multe universitati trebuie sa fii si asistent cateva semestre, ceea ce nu e intotdeauna amuzant. N-as zice ca esti mai liber in academia, dar obstacolele care te impiedica sa lucrezi la chestii interesante sunt diferite.

Nici viata de profesor nu e asa roz: mare parte din cheltuielile unui laborator, mai ales cele cu echipamente si calatorii, nu sunt platite de universitate, ci din fondurile de cercetare. In plus, din acele fonduri sunt platiti si studentii cercetatori, care altfel ar trebui sa fie asistenti. O mare parte a vietii unui profesor devine marketingul propriilor idei in fata agentiilor de finantare (NSF si DARPA ar fi principalele in SUA) si promovarea lor pe la conferinte. Nu stiu daca e la fel la universitatile private, cu finantare proprie (eu sunt la una de stat, din sistemul University of California).

Cred ca cel mai tare exemplu recent de idee pornita din academia si preluata de toata lumea, inclusiv de industrie, ar fi platforma LLVM de scris compilatoare (ignoram Google pentru un moment, sic). A fost ideea unui doctorand de la UIUC, Chris Lattner, care a scris cateva articole si teza despre asta. Acum a ajuns sa fie folosita de o gramada de companii, inclusiv Apple. Chris Lattner e acum seful diviziei de compilatoare acolo si, de ceva vreme, Mac OS X e compilat cu LLVM (gcc --version pe Mac OS X arata fix asta).

[•flmanea]

Felicitari Mircea pentru post, si pentru initiativa de a scrie aceasta serie de posturi! Si felicitari si pentru succesul avut cu Summify!

M-am regasit in multe din ideile scrise de Mircea. Totusi sunt cateva nuante care trebuie mentionate.

Partea PhD + partea teoretica + implementarea de cod. La mine se aplica perfect (mai ales ca pana in facultate nu ma ocupasem deloc de informatica, ci lucrasem doar la mate). Si cred ca se aplica mai ales celor care au ales sa faca Informatica Teoretica. Andrei Homescu a punctat foarte bine cateva aspecte privind cum e sa iti faci PhD intr-un domeniu aplicat. Poate ne mai zic cate ceva Mugurel si Radu Grigore...  La fel, e adevarat ca destinatiile celor care au facut PhD in informatica teoretica sunt in special universitatile si laboratoarele de cercetare; mie imi e mai greu sa spun ce se intampla cu cei care au facut PhD in informatica aplicata, pentru ca nu prea am avut de a face cu "aceasta parte a lumii".

In general e dificil sa iti atragi finantare (inclusiv in Romania, unde vrei sa traiesti si din altceva decat din salariul mizerabil de profesor). Exista o inclinatie a diverselor comisii de a da bani mai ales in anumite domenii (mai populare), dar, in general, un proiect bine scris si care "promite" ceva publicatii bune o sa fie finantat. Spre exemplu, in 2009 m-am mutat in Germania dupa ce am primit finantare pentru un proiect venit cumva din aria limbajelor formale (care nu mai e un domeniu la moda); se pare ca fundatia care dadea banii (Alexander von Humboldt) a crezut ca poate iesi ceva din acel proiect, si sper sa fie si multumita acum Dupa terminarea bursei, am gasit un job in cercetare la Universitatea din Kiel, lucrand insa intr-un domeniu ceva mai "la moda" (in Europa): combinatorics on words. In ambele cazuri finantarea a fost/este buna.

Experienta PhD-ului a fost cumva ciudata in cazul meu. In primul rand, am stiut inca din liceu ca vreau sa fac cercetare. La asta a contribuit mult mersul la olimpiade (unde m-am obisnuit ca activitatea mea principala sa fie rezolvatul de probleme ), dar si faptul ca aveam exemple de oameni care lucreaza in asa ceva in familie. Apoi, am ales sa fac PhD-ul in Romania. Probabil motivul cel mai puternic a fost comoditatea (stat in preajma familiei, prietenii, aveam casa in Bucuresti, etc.); a mai fost foarte important si faptul ca m-am inteles excelent cu supervisorul, profesorul Victor Mitrana, care este un nume cunoscut in comunitatea limbajelor formale - practic nu mi-am pus nici un moment problema de a face doctoratul cu altcineva. Am terminat repede (cat au durat cursurile obligatorii de master + 2 ani), si am avut si norocul de a avea o finantare foarte buna in perioada respectiva. A fost mai enervanta experienta sustinerii doctoratului, dar asta e alta poveste (am scris pe blogul meu in 2007, daca sunteti interesati - acum rad daca imi aduc aminte). Totusi, odata ajuns in Germania, mi-am dat seama ca e mult mai bine sa iti faci doctoratul afara (mai ales in US, Germania, Anglia, Franta). Nu stiu daca as fi avut un supervisor mai bun, poate nu ma intelegeam asa de bine cu colegii, dar cred ca mediul ar fi fost mai competitiv, as fi auzit mai repede de locurile unde e cel mai bine sa publici, as fi trimis lucrari la conferinte/jurnale mai bune, etc.; pe scurt, as fi fost fortat de mediu sa imi cresc nivelul - in Romania nu aveam alta motivatie decat cea individuala. Insa, e foarte important de spus, "afara" trebuie sa insemne facultate de top. Nu are sens sa pleci la o facultate slaba de afara doar pentru a pleca din tara (sigur, se mai poate discuta despre nivelul de viata din tarile vestice, dar asta e alta poveste). Faptul ca am avut un supervisor bun la doctorat, si probabil un set de bune practici, m-a ajutat sa ma acomodez aici fara probleme. Am impresia ca putea fi mai bine pe plan profesional sa fi plecat la PhD din tara; din punct de vedere personal, cred ca am facut foarte bine sa raman in tara atunci, si, overall, nu regret deloc decizia. Nu pot face o recomandare decisa in favoarea unei alegeri: fiecare trebuie sa se informeze cat mai bine, apoi sa faca alegerea cu capul lui, cu motivele lui.

Cam asta ar fi tot ce pot zice pe moment Si, de fapt, mai e ceva: dupa terminarea bursei postdoc am avut ca optiune principala sa raman in cercetare in Germania / Vest, si asta e in continuare optiunea mea nr. 1.

[•rgrig]

A. Eu vad doua diferente importante intre cercetare si afaceri.

1. In cercetare nu stii incotro mergi; in afaceri nu stii daca ajungi la timp. Cum esti tu? Daca mergi la munte, iti place sa incerci potecile mai interesante, curios unde o sa ajungi? Sau iti place sa spui "mergem la cabana X" si apoi sa alegi de pe harta drumul cel mai scurt? E nevoie de ambele tipuri de oameni, iar uneori aceeasi persoana poate alterna in functie de dispozitie.

2. In mediul academic ai mai multa libertate. Poze ca cea pusa de Mircea mai sus apar pentru ca studentii la doctorat si profesorii se plang mai mult decat altii. Dar tocmai pentru ca se plang incontinuu si-au creat un mediu unde au, in medie, mai multa libertate decat intr-o firma.


B. Dupa un doctorat ajungi, probabil, tot in industrie. Cand am facut doctoratul eram sase studenti in grupul restrans (de metode formale aplicate). Doi suntem postdoci, doi sunt inca studenti (dintre care unul are un startup, asa ca mai dureaza), doi au renuntat (dintre care de unul stiu ca e programator). In grupul larg (de sisteme) mai erau inca cel putin 10 studenti. Dintre acestia de unul singur stiu ca e postdoaca si de cel putin 5 stiu ca lucreaza la diverse firme (dintre care unul e co-fondator la startup-ul mentionat anterior).


C. Unii studenti la doctorat se pricep la scris cod destul de bine, altii habar n-au; variatia e destul de mare.  In grupul restrans de la doctorat erau doi programatori buni: unul este postdoc intr-un domeniu in care trebuie sa fii programator bun, euristici pentru probleme gen SAT; celalalt are un startup. In grupul mare am impresia ca media era ceva mai proasta. In grupul in care sunt acum as zice ca aproximativ trei sferturi sunt programatori buni, inclusiv dintre cei de la care ai putea sa nu te astepti vazandu-le articolele. De exemplu, colegul cu care am colaborat cel mai mult in ultima perioada are articole de genul asta, dar ultimele doua saptamani le-am petrecut aproape exclusiv scriind cod impreuna.

[•domino]

Multumesc de completari Andrei, Florin si Radu, e mult mai utila perspectiva unor persoane care au trecut prin asta.

[•mathboy]

Au trecut mai bine de 5 ani de la seria asta, ar fi interesantă o reiterație să vedem cum au evoluat lucrurile pentru unii membrii.

Mulți liceeni pe vremea aceea care au citit articolul (inclusiv eu) probabil că au făcut deja o alegere în privința asta.
De asemenea, ar fi marfă să vedem dacă cei din academia/industry de atunci și-au schimbat părerile.

[•laurion]

+1

[•SebiSebi]

+1 

[•mathboy]

Mă gândeam la o serie nouă de blog-uri cu oameni care sunt în prezent în academia/research/industry și erau liceeni sau studenți acum 5 ani să vorbescă de experiențele lor - un fel de leapșa între utlizatorii infoarena. Probabil că ideea ar lua prea mult timp până a fi implementată...și cum oamenii adoră să vorbească despre ei inșiși, o să relatez experiența mea în mediul academic, invitând toți infoarenauții să participe la discuție.

La fel ca Elfus, și eu sunt student în anul 2...însă la doctorat. Cred că prima oară când am auzit de research în informatică a fost când am citit acest blogpost în clasa a 12-a - mulțumiri Mircea și celorlați care au contribuit discuțiilor!

În acest post aș vrea să spulber câteva mituri destul de comune pe care oamenii le cred despre cercetare (cel puțin eu le-am crezut):

1) Doar geniile ajung să facă research. Fals.

Acum cinci ani credeam că toți care ajung să facă un doctorat sunt doar mega olimpici, super genii sau alte hiperbolizări de genul acesta. În liceu am participat la câteva olimpiade dar nu pot spune că am făcut o treabă excelentă, mai degrabă una mediocră. Când am început doctoratul am realizat că e mult mai important să înțelegi care e state of the art într-un sub-sub-topic, adică să depui efort în a citi literatura existentă. O dată realizat acest lucru observi că sunt multe probleme deschise lăsate de autori care așteaptă să fie rezolvate, spre exemplu: cum poți să generalizezi X? ce avantaje sunt în schema X versus schema Y? În crypto & security am observat un trend al articolelor SoK (Systematization of Knowledge Papers) pentru că e foarte multă informație și trebuie structurată, evaluată - un fel de 'curățenie' într-un domeniu. Ce încerc să zic e că nu toate problemele sunt atât de grele iar munca incrementală e apreciată în cercetare. Din fericire Terrence Tao face o treabă mult mai bună decât mine explicând asta aici.

2) În research faci foamete. Parțial fals.

Aici depinde foarte mult unde alegi să faci doctoratul. Personal, recomand în afara țării pentru că bursa de doctorand în România e...o glumă (~1500 RON?). În UK, Belgia, Danemarca și alte țări în care research-ul e tratat serios e o altă situație. Aici primești o bursă care îți acoperă tuiția, tot ce ține de întreținere, îndeajuns cât să duci o viață decentă fără să duci grija zilei de mâine (chiar și luni bune, ha!). Bursele variază între 14.000-22.000£ pe an depinzând de grantul supervizorului. Pe lângă asta, dacă ai norocul să ajungi într-un grup bine finanțat o să călătorești în jurul lumii la diverse conferințe. În ultimii doi ani am ajuns prin US, Franța, Austria, Danemarca iar la vară mă pregătesc de Japonia. Uneori ajungi la conferințe și dacă nu ai articol acolo pe motiv că supervizorul are prea mulți bani și trebuiesc consumați, altfel se pierd.

Un postdoctorand de aici a făcut un exercițiu interesant în care aduna salariul cu călătoriile pe care le face (plătite de facultate) și ajungea la un salariu competitiv cu un programator în UK. Poți câștiga bine și dacă faci consulting pentru o firmă. Bineînțeles, dacă vrei să câștigi bani mulți, cercetarea într-o universitate nu e ideală. Dacă vrei mulți $$$ atunci mergi în industrie ca programator.

3) Pentru a face research te închizi într-o cameră până găsești o soluție și duci un stil de viață anti-social. Fals.

Cel puțin pentru computer science, nu știu cum e în alte ogrăzi. Am observat că profesorii de succes au o abilitate uimitoare de a comunica idei într-un mod clar și a le motiva. Sunt cumva o combinație ciudată între oameni de știință și sales-person. Și ei au probleme pe care nu le pot rezolva, însă, cumva găsesc întotdeauna oamenii potriviți cu care să colaboreze pentru a scăpa de dilemă. Supervizorul îmi povestea că o calitate care merită dezvoltată e cea de networking la conferințe - aplicabilă și în viață, oarecum. La conferințele de crypto e foarte ușor de vreme ce în fiecare seară sunt evenimente organizate în jurul...băuturilor. Spre exemplu, avem o sesiune numită Rump Session unde asistăm la clubul de crypto - varianta caterincă; twist-ul e că persoanele din audiență au un întotdeauna un pahar în mână.

Eu am ales să fac un doctorat să văd dacă mi se potrivește cercetarea. Până acum îmi place, nu am făcut încă o decizie dacă vreau să schimb pe industrie, vă zic după un postdoc...În orice caz, e o experiență frumoasă iar dacă vă pricepeți să scrieți cod si să vă 'murdăriți' cu ceva teorie cred că sunteți un candidat ideal. Poate puțin superficial dar un doctorat îl văd ca pe un contract pe care îl ai cu un supervizor să lucrezi la proiecte interesante unde poți să îți creezi propriile proiecte și să întâlnești oameni marfă în locuri exotice...ce poate fi mai bine?

[•S7012MY]

E super fain ca a fost reinviat topicul. Sunt foarte curios sa aflu ce au incercat ceilalti.

In primul an de facultate am facut un internship la bosch pe r&d. Dintre toate experientele pe care le-am avut ulterior, mi s-a parut cea mai apropiata experienta de ce am facut in liceu. Era foarte interesant ca aveam de citit si implementat paper-uri care erau misto. Accentul era pus in mare parte pe gandirea algoritmica.

Vara urmatoare am fost la facebook la internship. Mediul de acolo a fost total diferit. Accentul nu se mai punea pe gandire ci pe intelegerea minimului necesar cat sa-ti faci taskurile. Cred ca e un lucru foarte bun pentru cineva care a fost obisnuit sa stea sa se gandeasca la probleme si sa le inteleaga in detaliu sa vada si cealalta varianta. La concursuri daca ai de scris 200 de linii de cod deja problema se numeste tractor, dar mi se pare ca e important sa stii si sa implementezi ceva util ce nu e neaparat interesant. In companie erau oameni foarte destepti si chiar daca nu faceam lucruri asa de interesante, lucrurile acelea erau folosite de milioane de oameni. Pe langa asta beneficiile erau super. Ca angajat full time ai salariu super bun, ocazii multe de a calatori, mancare infinita si foarte buna. In plus ti se mai deconteaza multe lucruri precum sala de fitness, asigurari si altele pe care nu le mai stiu. De asemenea cred ca e fain sa locuiesti intr-un (sau aproape de) un oras mare (New York sau San Francisco) si nu cred ca e nevoie sa argumentez de ce. Ce nu mi-am dat seama atunci e ca daca lucrezi la o companie de top ai unelte care te ajuta sa iti faci treaba mai repede si mai bine. Cred ca un internship la o companie mare e un lucru pe care orice olimpic ar fi fain sa-l incerce.

Peste inca un an am fost la palantir. Acolo am nimerit in echipa cu oameni foarte prietenosi. Si aici beneficiile erau foarte bune, proiectul era mai simplu si de aceea cerintele erau mai ridicate. Cred ca nu e asa mare diferenta intre companiile mari, totusi e o diferenta mare intre echipele in care poti nimeri.