O suprafaţă dreptunghiulară de înălţime $N$ şi lăţime $M$ unităţi  trebuie acoperită perfect (placată) prin utilizarea unor plăci de formă dreptunghiulară de dimensiune $1 x P$ sau $P x 1$, unde $P$ este un număr natural nenul. Suprafaţa dată poate fi privită ca un caroiaj cu $NxM$ pătrăţele egale cu unitatea.
O placare corectă a suprafeţei iniţiale se memorează într-un fişier text folosind următoarele convenţii de codificare:

* pe prima linie se precizează  dimensiunile $N$ şi $M$ ale suprafeţei;
* o placă dreptunghiulară de lăţime $P$ este codificată prin numărul natural $P$, iar o placă de înalţime $P$ se codifică prin numărul întreg $–P$;
* convenim că placa având ambele dimensiuni egale cu unitatea să se codifice cu valoarea $1$;