La inceputul sezonului competitional

[•greco]

Comentarii la postul http://infoarena.ro/blog/la-inceputul-sezonului-competitional.

[•flmanea]

Greco, ma bucur ca ai inceput sa scrii si tu pe blogul asta, ca atare iti urez la cat mai multe "post"-uri. Referitor la articol: sustin total punctul tau de vedere. 

[•Cosmin]

Legat de subiectul din post, ma gandeam ca unele esecuri te pot motiva. Depinde de fire.

Silviu Ganceanu zicea in comentariile la postul "Vine Olimpiada" cum dupa ce a fost primul la clasa a 11-a nu s-a mai calificat in lot si urmatorul an a tras tare. La fel am vazut la Andrei Grigorean cum in clasa a 11-a a cam bushit si in a 12-a a lucrat si a progresat mult.

Marian Dvorsky (un prieten slovac) imi zicea cum pe a 10-a a fost pentru prima data la concursuri de informatica. El stia sa programeze de prin gimnaziu si s-a asteptat sa faca perfect problemele de la olimpiada. Dupa evaluare a avut un punctaj care il punea la sfarsitul clasamentului. Aceasta diferenta intre rezultat si nivelul care credea ca il are l-a facut sa lucreze intens si anul urmator a luat medalie de argint la olimpiada internationala.

[•greco]

Greco, ma bucur ca ai inceput sa scrii si tu pe blogul asta, ca atare iti urez la cat mai multe "post"-uri. Referitor la articol: sustin total punctul tau de vedere.

Ma bucur si eu ca pot contribui la un blog atat de interesant ca asta. Sper doar sa ma fiu consecvent cu postarile.

Legat de subiectul din post, ma gandeam ca unele esecuri te pot motiva. Depinde de fire.

Cu siguranta asa e... Si nu numai la olimpiada, ci si in atatea alte domenii. Prind foarte bine exemplele cu persoane care, dupa o dezamagire mare, si-au atins totusi scopurile. E un lucru care ar trebui sa le dea incredere celor care acum se gandesc daca dupa un esec ar trebui sa renunte sau sa incerce mai tare.

[•wefgef]

Eu sunt de parere ca depinde foarte mult de cat de tare iti doresti sa reusesti. Daca esti foarte hotarat, un esec te poate motiva puternic... in alte cazuri te poate face sa renunti de tot.

[•wickedman]

Toata lumea are asteptari de la elevul care s-a invoit saptamani de zile de la scoala, de la prietenul care a refuzat sa vina la party-uri, de la copilul care s-a invoit de responsabilitati de la parinti.
E dureros sa ratezi cand te asteapta tata cu sampanie acasa...

Multi elevi trag tare in perioada olimpiadelor, fac sacrificii, isi dau programul peste cap.  Este inevitabil sa apara presiuni sociale, asteptari mari si frica de a dezamagi pe ceilalti.  Cred ca asta explica si comportamentele gen "am facut prost dar macar nici X de la liceul meu nu s-a calificat";  faptul ca au  busit si altii demonstreaza ca e greu, iti da circumstante atenuante.


Cred ca e important sa te pasioneze informatica si programarea mai mult decat ideea de olimpic si olimpiada.  Asta te ajuta sa te detasezi de asteptarile celor din jur.  Chiar daca ai busit la olimpiada, efortul pregatirii NU s-a dus pe "apa sambetei" ci ti-a alimentat pasiunea, te-a facut mai bun.


Mai exista o presiune specifica elevilor de clasa a 12-a atunci cand realizeaza ca e ultima lor sansa sa faca ceva la olimpiada.  Multi traiesc cu impresia ca informatica, problemele si concursurile se termina odata cu liceul;  ca daca rateaza la olimpiada in clasa a 12-a si-au ratat sansa de a iesi in evidenta, de a participa la concursuri si de a invata informatica la fel de intensiv ca pana acum...  Complet fals!

Exista multe de concursuri mari de info la care poti participa dupa liceu, de exemplu ACM, TCO, Imagine Cup si GCJ.  La acestea se adauga o sumedenie de concursuri mai mici, online, internationale sau locale.  Cautati "programming contest" pe Google.
Mai important decat numarul de concursuri este ca ti se deschid oportunitati si directii noi.  Unele competitii au cerinte variate, diferite de cele cu care te-ai obisnuit la ONI.  E posibil sa descoperi ca esti mai bun la Component Development pe TopCoder decat la algoritmi.
In plus, o sa faci conexiuni cu lucrurile pe care le inveti la facultate.  Vei intelege si asimila mult mai usor concepte pe care in timpul liceului le considerai imposibil de abordat.

Cred ca din punctul acesta de vedere mai avem si noi de lucrat pe infoarena.  Nu se vorbeste suficient despre directiile in care te poti duce dupa ce se termina liceul.


Invatati informatica, invatati programare.  Nu va conditionati pasiunea de o olimpiada de liceu.

[•greco]

Sunt de acord cu tot ce-a zis Cristi. 

[•moga_florian]

Felicitari lui greco pentru acest post. Sunt intru totul de acord cu punctul tau de vedere si ma bucur ca ai decis sa scrii acest post deoarece am impresia ca multi concurenti nu privesc olimpiada asa cum ar trebui...

As dori sa adaug aici un sfat pe care l-am primit de la profesorul meu de fizica, interesanta fiind argumentarea sa. Acesta mi-a spus sa am grija ca olimpiada si concursurile sa nu ma duca intr-o stare de oboseala (fizica / psihica) sau saturatie deoarece momentul in care se vede de ce este in stare un om este atunci cand termina facultatea. M-am gandit o vreme la punctul lui de vedere iar un post recent al lui Cosmin Negruseri in care spunea ca sunt multi programatori extraordinari la Google care nu au avut in viata lor nici o treaba cu olimpiadele, nu a facut decat sa-i confirme validitatea.

In opinia mea, atata timp cat pasiunea nu se transforma in altceva sau nu i se adauga alti factori externi, nu are de unde sa apara notiunea de esec, ci doar cea de satisfactie. 

Florian