Vivi despre olimpici

[•Cosmin]

Comentarii la postul http://infoarena.ro/blog/despre-olimpici

[•portocala]

Ma bucur ca ai pus acest post in blog  adica... ma gandeam serios sa renunt sa mai incerc sa fac informatica la nivel ... de olimpiada, din motive diverse si personale, dar in principiu din lipsa de motivatie. Si mi s-a dat peste nas cu acest articol 

[•vivi]

Wow, really? Ce misto, inseamna ca nu am scris mesajul degeaba. Poti sa detaliezi putin 'lipsa de motivatie'? Este ea data de profesori, de ce lipsa exemplelor pozitive, de colegi?

In rest, va rog, nu va inghesuiti chiar asa la comentarii. Sa scriu si un mesaj despre cum olimpicii si algoritmicii sunt timizi si cum nu se baga in discutii? :-P

[•portocala]

Scrie despre ce vrei si ce iti place. Si ca sa-ti raspund la intrebare, lipsa  de motivatie e datorata lipsei de performante, de rezultate, si de ambitie. Cand fac ceva si rezultatele mi se pare nesatisfacatoare, ma gandesc ca poate nu e pentru mine.
Mie imi place arta plastica, printre altele. Dar nu prea are viitor. Nu pentru mine. De asemenea mi-a placut si sa programez,si inca imi mai place. Dar voiam sa renunt la posibile performante in algoritmica, pentru ca mi se parea ca m-as descurca si notiuni mediocre. Si tu ai adus un argument in plus performantei,destul de convingator. Nu e nevoie sa fi ironic. Nimic nu se face degeaba, nici tu nu ai scris doar de flori de mar. Si nu stiu ce ti s-a parut amuzant in felul cum m-a ajutat pe mine articolul tau...

[•sigrid]

 
eu cred ca pentru a reusi intr-un domeniu ai nevoie de mult curaj pt a accepta provocarile si a nu te demoraliza dupa esecuri, si mai ales ai nevoie de persevereta..si stiu ca asta au spus-o multi inaintea mea si probabil va plictisiti de cat de des o auziti.acum vreo jumatate de an ma sfatuia cineva sa invat dijkstra si am luat un articol de pe net si am vrut sa-l citesc..de cateva ori bune, dar aproape mereu ma multumeam sa "nu inteleg primele fraze si sa ma plictisesc repede"..acum ca am reusit sa-l invat mi se pare banal si-mi dau seama ca nu-mi alocam niciodata timpul necesar pt a-l studia si nici prea in serios nu-mi luam sarcina.
apoi am ajuns la concluzia ca ar fi trebuit sa mi se para fascinant sa invat ceva nou..de multe ori lipseste si increderea in fortele proprii; chiar si in articol scrii la un moment dat ca un programator ne-algoritmic se va multumi sa decida ca drumul minim intre doua noduri necesita "ani si ani" pt a fi aflat. eu sunt de parere ca ar trebui sa incerce singur sa gaseasca o solutie optima chiar daca nu stie un algoritm simplu care se implementeaza repede...pana la urma sunt lucruri interesante de stiut si de aflat pe care le ai la dipozitie si fara experienta unei olimpiade si cu toate astea sunt de parere ca fostii olimpici sunt indispensabili acolo unde standardele sunt ridicate.

acum..ce-i spuneam si alexandrei de dimineata: articolul e foarte interesant (si normal ca nu a fost scris degeaba)si mi se pare logic ca el sa intareasca motivatia personala. deasemenea mi se pare putin exagerat sa fii foarte flexibil in domeniul 'motivatiei'..cel putin in parerea mea m. ar trebui sa fie ceva serios si puternic inradacinat in personalitate..ceva care sa nu fie atat de usor de influentat sau de dobandit..nu stiu daca e bine, daca e mai bine sau daca nu e bine deloc, dar mie asa mi se pare normal.

si as vrea sa-mi dau cu parerea si referitor la lipsa de motivatie..cel putin pentru mine provine din dezamagirile pe care le am in raport cu propriile exigente..cand ma astept sa-mi iasa ceva si nu iese deloc ma sperii si o las balta [bine, de ceva vreme mi-am dat seama si incerc sa remediez], in schim un rezultat satisfacator m-ar motiva sa incerc sa rezolv ceva si mai greu..(asta tine de motivatia personala)...dar cred ca foarte importanta e si sustinerea din partea celorlalti; cei care vad potential in tine ar trebui sa stie sa te motiveze..aici au rol bine definit profii..si aveti un rol fantastic voi, echipa infoarena

[•vivi]

Nu e nevoie sa fi ironic. Nimic nu se face degeaba, nici tu nu ai scris doar de flori de mar. Si nu stiu ce ti s-a parut amuzant in felul cum m-a ajutat pe mine articolul tau...

Nu eram ironic, era un zambet de bucurie. Desi eu pot doar sa banuiesc ca unele din mesajele mele ajuta unii oameni, de cele mai multe ori nu primesc aceasta confirmare (ba dimpotriva, primesc argumente despre de ce mesajele mele nu au dreptate ) si nu pot decat sa sper ca ating pe cineva.

Mesajul tau m-a bucurat, daca mesajul meu a reusit sa motiveze chiar si doar un singur om (pe tine) inseamna ca a fost cu adevarat util. Daca nu ar motiva pe nimeni ar fi fost doar o alta discutie pe care toata lumea o dezbate dar la sfarsitul careia fiecare ramane convins ca el avea dreptate.

[•Marius]

Echipa infoarena e... nu am cuvinte. Toate, toate laudele. Ce scrie cand intri pe site "infoarena te ajuta sa devii olimpic" e cat se poate de adevarat. 

Un profesor extraordinar de matematica, ne spunea de fiecare data cand avea ocazia ca daca stii numai matematica, sau daca stii orice altceva foarte foarte bine, dar nu cunosti restul, atunci esti un nimic. Ne spunea despre Gauss care se gandea la multe altele pe langa matematica, cum ar fi astronomie, fizica, filozofie parca... Nu mai stiu.
Ce vroia sa ne spuna e usor de inteles. Un om cu caracter, e deschis pentru nevoia pe care o au oamenii [in general], nevoia de cunoastere.
Daca insa exageram, atunci se poate sa neglijam celalalt plan, cel afectiv. Acelasi profesor ne mai dadea un mic contraexemplu cu un alt profesor ce preda excelent, in orice moment, aproape orice materie. Insa, viata lui se rezuma la atat, si neglijandu-si familia, aceasta s-a destramat din pacate.
Deci, daca nu ai nici o motivatie care sa vina din exterior, te duci unde e cel mai aproape, la tine, si intrebi "de ce nu vrei sa stii mai mult?".
Sper sa nu ma creada lumea filozof.

[•Florian]

Intr`adevar! Pe mine Infoarena m-a motivat sa ma apuc serios de algoritmica, din care am facut o pasiune. Prima data am intrat pe site, pt un concurs anul trecut, recomandat de profu` de info. Am vazut arhiva si am zis sa incerc si eu niste probleme. Apoi, din dorinta de a ajunge cat mai sus in clasamentul arhivei, am inceput sa rezolv din ce in ce mai multe probleme... si iata ca am facut din asta [din rezolvarea de probleme] o pasiune. Si, ii acord lui vivi perfecta dreptate in postul de pe blogul lui. Un programator este cu atat mai bun, cu cat stie mai multa algoritmica. 

[•Marius]

As adauga ca un comentariu la postul lui vivi ca un programator ce nu stie algoritmi nu e un programator bun, faptul ca stiind multi algoritmi insa neplacandu-i ce face, atunci iarasi nu e un programator bun. Daca ii place ce face si gandeste bine, atunci sunt toate sansele sa faca lumea un loc mai bun, mai rapid si mai sigur de explorat, in detalii ce pe mine unul ma inspaimanta un pic.

[•vivi]

Am intrebat despre motivatie pentru ca mi se pare intr-adevar un subiect foarte interesant. Cred ca multi dintre noi nu realizam cat de important este.

Am avut si eu in liceu probleme cu motivatia. De multe ori mi-a fost teama de esec si cred ca, cel putin pentru mine, este una din cele mai greu de depasit temeri: aceea de a afla ca de fapt nu esti atat de bun pe cat crezi. Uneori am reusit sa trec peste asta, alteori nu.

In mod cert in liceu perspectiva mea asupra vietii era foarte diferita de perspectiva de acum, gandeam pe termen mai scurt, eram mai irational, mult mai putin auto analitic si mult mai impulsiv legat de ceea ce vreau, ceea ce simt ca nu vreau.

Incerc sa ma gandesc si nu imi dau seama daca m-ar fi ajutat sa ma cunosc mai bine. Cred ca ar fi o posibilitate. Sa imi analizez mai bine motivatiile, temerile, sa inteleg de ce am anumite temeri si de ce iau anumite decizii si impulsuri. Sa am niste role models pe care sa le respect si de la care sa inteleg ca unele lucruri sunt importante, iar asta sa ma motiveze.

Si mai concret, ma interesa sa aflu despre motivatie ca sa inteleg de ce de exemplu mesaje ca al meu ajuta. Ajuta mai multa lume? Poate fi replicat? Poate fi facut intr-un fel mai bine cunoscut, organizate evenimente, talk-uri, sesiuni care sa motiveze si sa convinga oameni? Sesiuni de intrebari si raspunsuri?

[•sigrid]

"nimic nu poate fi mai greu decat sa devenim ceea ce defapt suntem" poate ca daca suntem buni la ceva, nimic n-a fost mai greu decat sa devenim asa si cu siguranta rolul cel mai important il are motivatia si nu numai pentru performanta (si apropo de asta chiar as vrea sa stiu pe olimpici ce anume ii motiveaza) ci si pentru lucrurile banale,cotidiene..suntem ceea ce motivatia noastra e..pt ca tot ceea ce facem porneste de la ce anume ne determina s-o facem si aici depinde cat de entuziasmati suntem sau cat de mult ne place...

oricum..nu cred ca te poate face cineva sa intelegi cine esti cel putin nu din punct de vedere al motivatiei..ai putea sa reusesti sa te intelegi singur...cineva din exterior iti va spune mereu ce are de spus raportat la propria experienta...pentru ca modul in care vede viata, modul in care te vede pe tine este pur subiectiv si afectat de cumulul de trairi personale..deci vivi, atunci cand am citit ca ai vrea sa stii daca poti organiza sesiuni care sa motiveze si sa convinga oameni m-am speriat putin..de unde stii ce-ar trebui sa ii motiveze, sau ce convingeri le lipseste? asa ce scrii tu intr-un articol..fiecare decide cum si cat ii este de folos in functie de ce anume ar vrea sa stie.

si na! ca am filosofat mai mult decat marius 

LE:scuze daca unele fraze suna offtopic 

[•vivi]

Ai dreptate, propozitia aia suna un pic a 'sesiuni de brainwashing' si nu asta era intentia.

Eu aveam in minte doua tipuri de talk-uri:

1. Talk-uri in care cei care stiu si au perspective mai largi asupra domeniilor in care voi ati fi interesati sa tina prezentari motivatiile lor. Talk-uri care te pot inspira pentru ca te poti regasi in ele, prezenta entuziasmului si pasiunii are un fel ciudat de a rezona in audiente si a face pe cei care asculta sa isi dea seama daca impartasesc aceeasi pasiune si entuziasm.

2. Talk-uri in care deja audientele stiu ceea ce le placa sa faca (deci nu incearca sa gaseasca pasiuni) dar nu stiu cat de departe pot ajunge, ce este important ptr pasiunea lor, ce este posibil si ce nu. Un fel de intrebari si raspunsuri, cam ca articolul pe care l-am scris eu despre algoritmica (care e bun ptr cei care stiu ca vor sa faca calculatoare ca asta e pasiunea lor, dar nu au motivatia sa mearga in directia in care trebuie in acest domeniu).