Vă înțeleg punctul de vedere, totuși cred că problema se pune complet greșit, lucru care se vede și în structura materiei de liceu.
1. Gândirea algoritmică și calitățile de programator se pot testa făcând abstracție complet de implementările detaliate ale unor algoritmi clasici. De multe ori, în exerciții teoretice, în probleme sau în interviuri pot apărea formulări de genul
presupunând că ai funcția F() care realizează X în timp O(Y), cum ai folosi-o ca să Z?. Căutarea binară, sortarea, hashurile și altele sunt lucruri pe care le poți presupune deja existente și nici nu trebuie neaparat să le cunoști sintaxa în timpul unui interviu, trebuie doar să le cunoști conceptual ca să știi cum să le folosești. Se poate, deci, face o evaluare a unui concurent/elev/candidat permițiând accesul la toate librăriile disponibile.
2. Bineînțeles, pentru a fi bine înțelese, lucrurile astea trebuie să fie cunoscute "sub capotă". Dar asta se poate testa separat, pot exista subiecte în care se cere implementarea explicită a unui anumit algoritm.
3. Printre cele mai valoroase calități pe care le poate dezvolta un programator, atât în industrie cât și în vârfurile înalte ale competițiilor de programare (ACM-ICPC, TopCoder, etc.) se află și capacitatea de a scrie cod simplu și clar, chiar dacă problema în sine este complexă. Interzicerea STL-ului din oficiu trădează faptul că subiectele de la BAC sunt
complet dezinteresate de acest subiect.
La modul mai general, chestia asta cu STL-ul e un simptom din multe altele care arată că bacalaureatul nu face mult mai mult decât a testa cunoștința unor algoritmi și șabloane după care s-a lucrat la clasă. Se tinde către echivalentul învățatului de comentarii literare pe de rost. Se pot face subiecte care să evalueze elevul și cu acces la STL, mai mult decât atât, se pot face subiecte care să evalueze chiar mai bine și mai complet. Dar probabil, ca în multe alte afaceri de genul ăsta, statul nu este interesat
deloc. 