shukarime

Shukarime

Cu ocazia impinirii centenarului de la publicarea teoriei relativitatii generale, $Gheorghe Fierar$ demonteaza rand pe rand, intr-o declaratie in exclusivitate la $Digi 23 Puncte$, teoriile fratiorului $Albert$. Printre acuzatiile aduse de excelenta sa se numara si plagiatul privind faimoasa ecuatie $E = mc^2^$, care de fapt apare pentru prima data in lucrarile poetului nepereche sub forma $E = albastra*dulce^floare^$. Automat si calculele privind viteza undei gravitationale sunt gresite fiind compuse de $"un alienat"$. Din fericire, geometria versificatiei in poezie ne permite sa deducem ecuatia $V=F^G^$, unde cu $G$ este notata constanta omului de geniu, iar cu $F$ frecventa vrajelii existentei efemere.

Un impatimit telespectator al postului mentionat, $Calif Gutzanu$ intelege exceptionalitatea dezvaluirilor domnului $Fieraru$ si isi da seama ca intr-o zi va deveni faimos si va revolutiona fizica moderna daca va reusi sa confirme experimental ecuatia. Pentru a putea face rost de date experimentale insa, $Calif Gutzanu$ are nevoie de cel putin doua gauri negre pentru a putea masura cu exactitate malformatiile spatiu-timp. Zis si facut, domnul $Gutzanu$ "imprumuta" un interferometru din laboratorul facultatii si se instaleaza la $Dristor$ pentru ca, zice acesta, cea mai instabila substanta din Univers capabila sa genereze spontan gauri negre este chiar shaorma produsa strict de acestia. Pe masura ce shaorma se dezintegreaza, $Gutzanu$ noteaza $N$ valori rezultate in sirul $v[~1~], v[~2~], … v[~N~]$, frecventele emise de shaorma. Cunoscand constanta $G$, acesta se intreaba acum cate secvente $[st,dr]$ cu $st ≤ dr$ exista in sir cu proprietatea ca produsul $v[~st~] * v[~st+1~] * … * v[~dr-1~] * v[~dr~]$ poate fi scris ca $F^G^$, unde $F$ este o variabila oarecare. Daca acest numar este prea mic, experimentul va trebui reluat cu mai multa maioneza si sos picant.

Un impatimit telespectator al postului mentionat, $Calif Gutzanu$ intelege exceptionalitatea dezvaluirilor domnului $Fieraru$ si isi da seama ca intr-o zi va deveni faimos si va revolutiona fizica moderna daca va reusi sa confirme experimental ecuatia. Pentru a putea face rost de date experimentale insa, $Calif Gutzanu$ are nevoie de cel putin doua gauri negre pentru a putea masura cu exactitate malformatiile spatiu-timp. Zis si facut, domnul $Gutzanu$ "imprumuta" un interferometru din laboratorul facultatii si se instaleaza la $Dristor$ pentru ca, zice acesta, cea mai instabila substanta din Univers capabila sa genereze spontan gauri negre este chiar shaorma produsa strict de acestia. Pe masura ce shaorma se dezintegreaza, $Gutzanu$ noteaza $N$ valori rezultate in sirul $v[~1~], v[~2~], … v[~N~]$, frecventele emise de shaorma. Cunoscand constanta $G$, acesta se intreaba acum cate perechi $[st,dr]$ cu $st ≤ dr$ exista in sir cu proprietatea ca produsul secventei $v[~st~] * v[~st+1~] * … * v[~dr-1~] * v[~dr~]$ poate fi scris ca $F^G^$, unde $F$ este o variabila oarecare. Daca acest numar este prea mic, experimentul va trebui reluat cu mai multa maioneza si sos picant.

h2. Date de intrare

h2. Date de ieşire

In fisierul de iesire se vor afisa $T$ linii, pe fiecare dintre acestea un intreg reprezetand numarul de secvente shukare din sirul dat.

In fisierul de iesire se vor afisa $T$ linii, pe fiecare dintre acestea un intreg reprezetand numarul de perechi cerut.

h2. Restricţii