inception

Inception

== include(page="template/taskheader" task_id="inception") ==
În seara dinaintea probei de concurs, Cobby a avut un vis demn de un Oscar, cu mai multe evenimente. Se făcea că lumea era reprezentată ca o matrice pătratică de latură {**N**}, cu liniile şi coloanele numerotate de la {**1**} la {**N**}, în care fiecare element era iniţial vid. Privind în jur, a realizat că atunci când visează un element al matricei, situat la intersecţia liniei {**i**} cu coloana {**j**}, interiorul acestuia se împarte în {**N**} linii şi {**N**} coloane, ca o nouă matrice. Apoi, dacă visează la un element din matricea nou formată sau din cea iniţială, se întâmplă la fel.

Pentru a nu se rătăci, eroul nopţii a decis să atribuie un indice fiecărei matrice formată începând cu cea iniţială căreia i-a asociat indicele {**1**}. Matricele care se creează primesc indici numere naturale consecutive (2, 3, ...), în ordinea în care se obţin. Astfel, fiecare element din visul lui Cobby este definit de 3 numere: {**id**} - indicele atribuit matricei din care face parte, {**i**} şi {**j**} - indicii liniei şi coloanei pe care se află elementul.

Cobby realizează că, oricât ar încerca, nu poate visa un element decât o singură dată. Pentru a face visul şi mai interesant, el reţine pentru fiecare matrice un număr natural denumit “coeficient de importanţă”, iniţial {**0**} pentru fiecare matrice din vis. Din când în când, eroul nostru alege una dintre matrice şi adaugă o valoare {**VAL**} la coeficientul de importanţă al ultimelor {**NR**} matrice din care s-a obţinut aceasta, inclusiv ea.
h2. Cerinţă

h2. Date de ieşire

Pe prima linie a fişierului $inception.out$ se află {**K**} valori {**r1 r2...rK**}, separate prin câte un spaţiu, unde ri reprezintă coeficientul final al matricei cu id-ul {**idi, i ∈ [1,K].**}

Pe prima linie a fişierului $inception.out$ se află {**K**} valori {**r1 r2...rK**}, separate prin câte un spaţiu, unde {**ri**} reprezintă coeficientul final al matricei cu id-ul {**idi, i ∈ [1,K].**}

h2. Restricţii