Conţinutul hărţii este codificat complet prin şirul de numere naturale şi litere. Astfel, se disting trei cazuri:

* codificarea începe cu un număr natural $K$, caz în care matricea hăţii are în toate celulele sale numărul $K$;

* codificarea începe cu un număr natural $K$, caz în care matricea hărţii are în toate celulele sale numărul $K$;

* codificarea începe cu litera "O", urmată de un număr natural (numit în continuare $L$) şi de descrierea a două alte hărţi, caz în care matricea hărţii a fost împărţită într-o sub-matrice superioară (de $L$ linii şi $M$ coloane) şi o sub-matrice inferioară (de $N - L$ linii şi $M$ coloane) iar cele două descrieri din codificare corespund respectiv celor două sub-matrice;
* codificarea începe cu litera "V", urmată de un număr natural (numit în continuare $C$) şi de descrierea a două alte hărţi, caz în care matricea hărţii a fost împărţită într-o sub-matrice stângă (de $N$ linii şi $C$ coloane) şi o sub-matrice dreaptă (de $N$ linii şi $M - C$ coloane) iar cele două descrieri din codificare corespund respectiv celor două sub-matrice.

h2. Date de ieşire

În fişierul de ieşire $harta4.out$ va găsi un singur număr natural, reprezentând lungimea minimă a unui şir care comprimă harta dată fără pierdere de calitate.

În fişierul de ieşire $harta4.out$ se va găsi un singur număr natural, reprezentând lungimea minimă a unui şir care comprimă harta dată fără pierdere de calitate.

h2. Restricţii

table(example). |_. harta4.in |_. harta4.out |
| 3 3

  1 1 2
  1 1 2
  2 2 2

  10 10 20
  10 10 20
  20 20 20

| 7
|
h3. Explicaţie
Matricea dată poate fi codificată optim prin şirul:

$O, 2, V, 2, 1, 2, 2$, de lungime $7$.
Pentru clarificare, putem paranteza şirul: $(O, 2, (V, 2, (1), (2)), (2))$.

$O, 2, V, 2, 10, 20, 20$, de lungime $7$.
Pentru clarificare, putem paranteza şirul: $(O, 2, (V, 2, (10), (20)), (20))$.

== include(page="template/taskfooter" task_id="harta4") ==