== include(page="template/taskheader" task_id="cezar") ==

Poveste si cerinta...

În Roma antică există n aşezări senatoriale distincte, câte una pentru fiecare dintre cei n senatori ai Republicii. Aşezările senatoriale sunt numerotate de la 1 la n, între oricare două aşezări existând legături directe sau indirecte. O legătură este directă dacă ea nu mai trece prin alte aşezări senatoriale intermediare. Edilii au pavat unele dintre legăturile directe dintre două aşezări (numind o astfel de legătură pavată ”stradă“), astfel încât între oricare două aşezări senatoriale să existe o singură succesiune de străzi prin care se poate ajunge de la o aşezare senatorială la cealaltă.
Toţi senatorii trebuie să participe la şedinţele Senatului. In acest scop, ei se deplasează cu lectica. Orice senator care se deplasează pe o stradă plăteşte 1 ban pentru că a fost transportat cu lectica pe acea stradă.
La alegerea sa ca prim consul, Cezar a promis că va dota Roma cu o lectică gratuită care să circule pe un număr de k străzi ale Romei astfel încât orice senator care va circula pe străzile respective, să poată folosi lectica gratuită fără a plăti. Străzile pe care se deplasează lectica gratuită trebuie să fie legate între ele (zborul, metroul sau teleportarea nefiind posibile la acea vreme).
În plus, Cezar a promis să stabilească sediul sălii de şedinţe a Senatului într-una dintre aşezările senatoriale aflate pe traseul lecticii gratuite. Problema este de a alege cele k străzi şi amplasarea sediului sălii de şedinţe a Senatului astfel încât, prin folosirea transportului gratuit, senatorii, în drumul lor spre sala de şedinţe, să facă economii cât mai însemnate. În calculul costului total de transport, pentru toţi senatorii, Cezar a considerat că fiecare senator va călători exact o dată de la aşezarea sa până la sala de şedinţe a Senatului.
 

h2. Date de intrare