h3. (problema grea, clasele 11-12)

O prima solutie clasica ar fi folosind metoda programarii dinamice. Se construieste o matrice $A[i][j]$ = numarul minim de obiecte necesare din primele $i$ obiecte pentru a obtine o greutate $j$. Relatia de recurenta este:
$A[i][j] = min(A[i-1][j], A[i-1][j-V[i]]+1)$ unde $V[i]$ este greutatea obiectului $i$.
Aceasta solutie are complexitate $O(N*G)$ si nu se incadreaza in timp datorila limitelor mari pentru $N$ si $G$. De asemenea, pentru reconstructie trebuie pastrata o matrice $T$ de dimensiune $N*G$, care nu incape in memorie. exista avem numai greutati intre $1$ si $200$, putem folosi o alta abordare: $A[i][j]$ = numarul minim de obiecte necesare cu greutate $≤ i$ pentru a obtine o greutate $j$. Relatia de recurenta este:
$A[i][j] = min(A[i-1][j], A[i-1][j-i]+1, A[i-1][j-2*i]+2 ... A[i-1][j-C[i]*i]+C[i])$ unde $C[i]$ este numarul de obiecte de greutate $i$ care exista.
O implementare triviala ar avea aceeasi complexitate $O(N*G)$, dar putem imbunatati solutia folosind o structura de date numita _deque_. Puteti citi mai mult despre aceasta structura aici.
 

==Include(page="template/preoni-2007/footer")==