Astfel sa presupunem ca avem nevoie sa tinem un vector caracteristic pentru o multime.
Daca cardinalul acesteia este suficient de mic putem folosi un intreg pentru a codifica aceasta informatie astfel:

Fie multimea A = { x1, x2, ... , xn }.
Atunci bitmaskul unei partitii a lui A, MASK, va avea bitul i egal cu 1 numai si numai daca xi apartine partitiei.

Fie multimea A = { x{~1~}, x{~2~}, ... x{~n~} }.
Atunci bitmaskul unei partitii a lui A, MASK, va avea bitul i egal cu 1 numai si numai daca x{~i~} apartine partitiei.

Desigur, aceasta reprezentare duce la o complexitate direct proportionala cu 2 ^ card(A).