Am învăţat multe lucruri din participarea în comisie, şi acum înţeleg mai bine problemele cu care se confruntă propunătorii la un concurs. De pe cealaltă parte a baricadei, am învăţat să nu mai judec aşa de mult membrii din comisie şi să îmi asum eşecurile din probă.

Pe de altă parte, propunerea de probleme ar fi un alt tip de antrenament şi ar fi un prim pas în afara _competitive programming_-ului. Ca membru al comisiei, pe lângă problema propriu-zisă pe care o propui, apar mai multe „subtaskuri” separate, precum:

Pe de altă parte, propunerea de probleme ar fi un alt tip de antrenament şi ar fi un prim pas în afara _competitive programming_-ului. Ca membru din comisie, pe lângă problema propriu-zisă pe care o propui, apar mai multe „subtaskuri” separate, precum:

* Generarea testelor - în unele cazuri, problema pe care o primeşte participantul poate fi chiar generarea testelor, precum în problemele Fenrir sau Hack, caz în care propunătorul este scutit :-)
* Calibrarea timpilor şi a subtaskurilor. Pot să confirm cât de frustrant e, din ambele tabere, când nu merge totul conform planurilor: