De asemenea in orice discutie, nu doar in interviuri, e contraindicat sa incepi conversatia cu "Nu".
Tocmai!

. Asta spuneam si eu. In schimb ai putea raspunde cu cateva intrebari de clarificare, ceea ce ti-ar da ocazia sa preiei initiativa, desi si asta e cam riscant; s-ar putea ca interviatorul (sau intervievator?

) sa nu aprecieze foarte mult o astfel de abordare, sa o considere o tactica pregatita dinainte.
Cand candidezi pentru o pozitie de "entry level", da! o doza de naivitate e acceptata si chiar bine primita. Eu, insa, nu as pune aceasta intrebare intr-un interviu pentru "entry level". Pentru o pozitie mai avansata, as folosi aceasta intrebare fie exact pentru ce ai spus tu, ca sa deschid o discutie, fie ca intrebare de control, pentru a verifica nivelul si experienta pe care candidatul si le-a trecut in CV.
Raspunsul "corect" depinde foarte mult de ceea ce asteapta angajatorul de la tine (nivelul postului, specificul postului, profilul angajatului cautat etc). Putina pregatire pentru interviu, nu strica niciodata. Probabil ca daca ai stii dinainte toate "raspunsurile corecte" (in sensul precizat, nu va ganditi la prostii) si cu o pregatire corespunzatoare, ai putea castiga concursul de angajare pentru orice post din lume

. Pregatirea pentru interviu presupune inclusiv a strange cat mai multe informatii despre asteptarile angajatorului si a-ti face o strategie si cateva tactici alternative de raspuns. Bun, acum depinde si cat de disperat iti doresti postul respectiv. De cele mai multe ori este recomandabil sa te mentii cat mai aproape de realitate, altfel s-ar putea sa te alegi cu un post care nu ti se potriveste deloc.
N.B. Pe mine mai mult ma intriga concluzia ca raspunsul depinde de mediul din care provii si care este ultimul care te-a format. Oare este adevarata aceasta afirmatie?