|
Avand in vedere ca sunt in anul 2 la doctorat in SUA, m-am gandit sa adaug si eu cateva chestii...
Mircea zicea de PhD ca e pentru cei carora le-a placut partea teoretica. In timp ce asta e adevarat, poti face multe chestii interesante la doctorat si ca hacker inrait. Eu de exemplu am ales sa ma ocup de compilatoare si limbaje de programare si e un subiect atat de vast incat poti face practic orice, atat teoretic cat si foarte practic. Am citit din domeniul asta articole extrem de formale si teoretice despre sisteme de tipuri, cat si articole foarte practice in care autorii implementasera vreun algoritm si facusera multe experimente de performanta pe algoritmul lor. Pe la conferinte de sisteme ca SOSP, OSDI, PLDI multe dintre articole sunt in genul asta: autorii au o idee de sistem de operare/compilator/patch de securitate, sufleca manecile si-l implementeaza si dupa aia publica o evaluare a rezultatelor. De exemplu, la MIT prin anii 90 a fost propus conceptul de "exokernel", care sunt practic sisteme de operare minimale in care toate modulele sunt complet separate. Ideea a fost destul de populara in vremea aia si au publicat destule articole, dar au avut si multa munca de implementare.
In al doilea rand, am descoperit pe pielea mea ca viata de doctorand nu e asa roz pe cat pare. Pe langa citit articole si implementat idei, e si destul de mult de scris (evident) si apoi corectat prostiile scrise mai inainte. In plus, la multe universitati trebuie sa fii si asistent cateva semestre, ceea ce nu e intotdeauna amuzant. N-as zice ca esti mai liber in academia, dar obstacolele care te impiedica sa lucrezi la chestii interesante sunt diferite.
Nici viata de profesor nu e asa roz: mare parte din cheltuielile unui laborator, mai ales cele cu echipamente si calatorii, nu sunt platite de universitate, ci din fondurile de cercetare. In plus, din acele fonduri sunt platiti si studentii cercetatori, care altfel ar trebui sa fie asistenti. O mare parte a vietii unui profesor devine marketingul propriilor idei in fata agentiilor de finantare (NSF si DARPA ar fi principalele in SUA) si promovarea lor pe la conferinte. Nu stiu daca e la fel la universitatile private, cu finantare proprie (eu sunt la una de stat, din sistemul University of California).
Cred ca cel mai tare exemplu recent de idee pornita din academia si preluata de toata lumea, inclusiv de industrie, ar fi platforma LLVM de scris compilatoare (ignoram Google pentru un moment, sic). A fost ideea unui doctorand de la UIUC, Chris Lattner, care a scris cateva articole si teza despre asta. Acum a ajuns sa fie folosita de o gramada de companii, inclusiv Apple. Chris Lattner e acum seful diviziei de compilatoare acolo si, de ceva vreme, Mac OS X e compilat cu LLVM (gcc --version pe Mac OS X arata fix asta).
|
Afişează mesaje
