Era o problema de standarde diferite, cum inca nu eram copt, credeam ca ideile apar din aer si e deajuns sa stii la nivel de clasa matematica si apoi sa te "scremi" tare ca sa reusesti sa rezolvi problemele.
In liceu am trecut pe info, unde mi se parea mai usor. Erau doar vreo doua culegeri de probleme nu mii ca la matematica prin care sa filtrezi pana sa gasesti una ca lumea. Alt factor a fost ca l-am cunoscut pe Adi Carcu cu care si acum sunt foarte bun prieten. Mergeam la el acasa destul de des si povesteam probleme pana se facea seara tarziu si cred ca parintii lui se intrebau cand o sa plec :).

Pana in clasa 11-a aveam idei pe la probleme dar nu imi iesea implementarea la nici una. Atunci a inceput concursul Bursele Agora la care am participat serios facand la fiecare problema solutii diferite, evaluator, generatoare de teste aleatoare si soltuii brute force. Abia dupa ce am facut 15 probleme de la Bursele Agora ca lumea am inceput sa am incredere in abilitatile mele de implementare. Atunci am dat si peste Cormen, si eram tare entuziast pentru ca inainte nu aveam de unde invata si deodata aveam o carte in care erau explicate toate chestiile despre care auzisem. Cred ca atunci a fost pasul cand am devenit pasionat de informatica, citeam in fiecare zi cate ceva mai si implementam si ma gandeam la probleme, si asa mi-am dat seama ce inseamna sa fii olimpic. Cand esti pasionat faci un lucru din placere in fiecare zi. Nu tragi tare cu o saptamana sau doua inainte de judeteana sa acoperi ceva material din programa. Pentru un elev pasionat nu exista programa ci doar placerea de a rezolva probleme si de a invata ceva nou.
Atunci mi-am dat seama cum la matematica eram un pigmeu fata de cei care se pregateau serios. Nu se poate compara munca de un an cu cea de cateva saptamani sau doua luni.

Pana in clasa 11-a aveam idei pe la probleme dar nu imi iesea implementarea la nici una. Atunci a inceput concursul Bursele Agora la care am participat serios facand la fiecare problema solutii diferite, evaluator, generatoare de teste aleatoare si soltuii brute force. Abia dupa ce am facut 15 probleme de la Bursele Agora ca lumea am inceput sa am incredere in abilitatile mele de implementare. Atunci am dat si peste Cormen, si eram tare entuziast pentru ca inainte nu aveam de unde invata si deodata aveam o carte in care erau explicate toate chestiile despre care auzisem.

In facultate am meditat de cateva ori un elev care obtinea rezultate destul de bune, dar cand a venit la pregatire am vazut rapid ca nu avea baze teoretice aproape deloc, facea totul dupa intuitie si se descurca bine. A venit cu vreo doua luni inainte de olimpiada si apoi a doua data cu 2 saptamani, si i-am zis ca are o gramada de gauri in cunostinte. El mi-a replicat ca in astea doua saptamani trage tare. Mi-a venit sa rad si i-am zis ca nu are rost sa se chinuie sa acumuleze multa informatie ci sa foloseasca aceiasi metoda care i-a mers si pana atunci. Problema e ca dupa ce faci un salt in cunostinte, la inceput nu rezolvi probleme mai usor, ci iti dai seama ca abordarile tale sunt gresite. Astfel in loc sa mai incerci o abordare gresita cu care ai putea castiga  60-70 de puncte veo astepta ideea care rezolva perfect problema. Dar ideea respectiva s-ar putea sa nu vina si tu sa ramai cu 0 puncte. Invatarea si evolutia e un maraton nu un sprint (am furat expresia asta de la colegul de apartament ;)).

Cred ca atunci a fost pasul cand am devenit pasionat de informatica. Citeam in fiecare zi cate ceva mai si implementam si ma gandeam la probleme, si asa mi-am dat seama ce inseamna sa fii olimpic. Cand esti pasionat faci un lucru din placere in fiecare zi. Nu tragi tare cu o saptamana sau doua inainte de judeteana sa acoperi ceva material din programa. Pentru un elev pasionat nu exista programa ci doar placerea de a rezolva probleme si de a invata ceva nou.
 
Mi-am dat seama cum la matematica eram un pigmeu fata de cei care se pregateau serios. Nu se poate compara munca de un an cu cea de cateva saptamani sau doua luni.
 
In facultate am meditat de cateva ori un elev care obtinea rezultate destul de bune, dar cand a venit la pregatire am vazut rapid ca nu avea baze teoretice aproape deloc, facea totul dupa intuitie si se descurca bine. A venit cu vreo doua luni inainte de olimpiada si apoi a doua data cu 2 saptamani, si i-am zis ca are o gramada de gauri in cunostinte. El mi-a replicat ca in astea doua saptamani trage tare. Mi-a venit sa rad si i-am zis ca nu are rost sa se chinuie sa acumuleze multa informatie ci sa foloseasca aceiasi metoda care i-a mers si pana atunci. Problema e ca dupa ce faci un salt in cunostinte, la inceput nu rezolvi probleme mai usor, ci iti dai seama ca abordarile tale sunt gresite. Astfel in loc sa mai incerci o abordare gresita cu care ai putea castiga  60-70 de puncte veo astepta ideea care rezolva perfect problema. Dar ideea respectiva s-ar putea sa nu vina si tu sa ramai cu 0 puncte. Invatarea si evolutia e un maraton nu un sprint (am furat expresia asta de la Emanuel, colegul de apartament ;)).

Radu Berinde imi povestea cum intr-o vacanta de vara facea probleme pe acm.timus.ru toata ziua, in vremea aia era al 4-lea in clasamentul rezolvitorilor de pe site. Programul lui zilnic era: antrenamente la sala, iesire seara la bere, si probleme pe timus in restul zilei. Mi se pare o vacanta destul de misto :)