In exemplu, output-ul e "legit" dar incorect.

Pentru exemplu raspunsul corect este 15.

You can adapt most of the usual algorithms for checking primality. For example:

PrimeGenerator:
   primes = []
   next = 2

PrimeGenerator.nextPrime:
   isprime = true
   for i in primes:
      if next % i != 0:
        isprime = false
        break
   if isprime:
      primes.add(next)
      next++
      return next
   else:
      next++
      return nextPrime()

Ce se întâmplă dacă ai * pe prima poziție în șirul 2? Ai tratat corect cazul -1?

Testele au fost corectate si sursele trimise pana acum vor fi reevaluate.

T este cel putin 1 si cel mult 512.

Fara comentarii (cititi cu atentie textul problemei).

Vedeti precizarile anterioare.

E un typo in prima parte. In loc de "De exemplu, pentru 4 găuri, Gigel şi-a dat seama că sunt 4 posibilităţi" trebuie citit "De exemplu, pentru 3 perechi de găuri, Gigel şi-a dat seama că sunt 4 posibilităţi".

Inca o precizare: evident, cand legam sireturile, perechea de gauri cea mai de sus trebuie legata direct (acolo se face funda ).

Am updatat problema cu aceste precizari.

Exemplul clasic e cu o camera video care transmite live pe un ecran. Ce se intampla cand indrepti camera spre ecran?

Sunt curios la modul concret care sunt dificultatile in a realiza un startup in Romania. Cum a fost experienta cu balaurul ?

Eu am ramas in tara imediat dupa liceu dintr-un motiv cat se poate de simplu: ma cam saturasem sa calatoresc Dupa doi ani la Iasi mi-am revenit si am mers un an ca exchange student la Konstanz. Dupa ce am terminat FII am mers la ENS Cachan la master/doctorat.

La Iasi e ok, unii profi sunt buni. Se facea foarte putina cercetare (probabil din lipsa de timp, dar nici cultura nu incurajeaza). Nici un prof nu prea m-a bagat in seama in primii doi ani, desi mi-ar fi placut sa fac ceva cercetare. Din perspectiva pe care o am acum, ar fi trebuit sa fiu mai insistent pe aceasta tema.

In anul in care am fost la Konstanz a inceput sa-mi placa f. mult teoria. Nivelul studentilor la info era clar inferior celor mai buni din Iasi (notele erau pe masura, nu prea lua multa lume nota minima); in schimb profii faceau cercetare relativ serioasa si implicau studentii in proiectele lor. A fost fain dpdv stiintific. Am lucrat (i.e. am implementat niste algo din niste articole) cu un prof la cateva parti din ceea ce azi se cheama KNIME (www.knime.org).

La Paris am intrat direct in anul 2 de master (http://www.mpri.master.univ-paris7.fr/) si mi-a placut f. mult. Masterul asta trece drept cel mai bun din Franta si multi zic din Europa. Intr-adevar profii care predau sunt cercetatori de top pe domeniul lor si se intampla cateodata ca intr-un examen sa se ceara sa se demonstreze un rezultat publicat recent. In semestrul doi am facut un stagiu de cercetare cool.

In Statele Unite nu stiu cum e; dar din cate aud/inteleg nivelul e inca si mai ridicat ca aici. Deci dupa parerea/experienta mea SUA > Franta > Germania > Romania dpdv stiintific, comparatia fiind intre cele mai bune universitati din tarile respective, nu intre medii. Pe de alta parte, cu potentialul declin economic al SUA, se prea poate ca lucrurile sa se echilibreze.

Dpdv material, cred ca SUA iar se distanteaza clar: salarii mari si preturi mici. Din punct de vedere cultural, Franta e mai apropiata de Romania; e mai usor sa te "integrezi". Din punct de vedere a calitatii vietii, Franta si Germania sunt in frunte. Cu 25 de zile lucratoare pe an concediu minim (Franta) fata de 15 (SUA) si cu o cultura de 7 ore pe zi lucru/pauza de pranz/o gramada de sarbatori legale fata de o cultura de cat mai mult lucru/fast food, Franta iese in fata SUA in ceea ce priveste timpul liber . Din punct de vedere al distantei fata de tara, sa faci cele 10 ore peste Atlantic nu e o experienta placuta (poate te obisnuiesti?). De asemenea luatul vizei de SUA poate fi o experienta extrem de neplacuta. Bullshitul cu securitatea pe aeroporturi de asemenea.

Concluzia e ca e greu sa faci un compromis satisfacator. Eu sper sa ma intorc dupa doctorat in tara, unde au inceput sa se mai miste lucrurile in "directia cea buna". Cred ca o sa fie super distractiv sa mi se recunoasca diploma, sa obtin o pozitie de prof, etc.

Sfatul meu: mergeti afara la studii (cel putin ca exchange student), dar pastrati legatura cu Romania.

Si un seek cat de costisitor e (daca tot e disc)?

Ideea fiind sa citesti numerele de pe disc in ordine (circular)?

Si cum faci daca dai voie numerelor sa se repete in stream?

Sunt partial de acord.

In sensul in care calatoriile pot fi momentul ideal in care sa "catch up" cu ceva.

Pe de alta parte, cand esti captiv pe un scaun de avion timp de 10 ore parca nu prea iti vine sa te gandesti la ceva prea inteligent. Mare noroc cu filmele americane proaste din scaunul din fata ta.

Eu am ocazia sa petrec suficient de des cate 20 de minute in RER (un tren folosit ca un metrou); e frustrant sa citesti ceva lung (un roman de exemplu) deoarece numai bine ai intrat in actiune ca trebuie sa cobori. Pe de alta parte sunt uimit de calatorii experimentati din jurul meu. Acestia sunt in stare sa ignore orice: mobilul dat la volum maxim cu muzica hiphop, un copil care zbiara, etc si sa citeasca non-stop. Nu se opresc nici cand e vorba de compostat biletul: mana se duce lenesa spre aparat in timp ce ochii nu se desprind de carte. Cei mai avansati dintre ei pot sa jongleze in tren cu ziare si cu sudoku; indiferent cat de aglomerat e, cele doua maini sunt suficiente pentru a gasi un punct de sprijin, pentru a tine bagajul si pentru a manevra ziarul/sudoku+pix.

Aceasta obsesie bolnavicioasa pentru "a nu pierde vremea" in transportul in comun mi se pare destul de nasoala. La urma urmei timpul petrecut pentru deplasare trebuie inteles ca un cost pe care trebuie sa-l platim.

Pentru distante scurte parerea mea este ca cel mai eficient este sa te relaxezi si sa te gandesti. Cu siguranta ai multe lucruri la care sa reflectezi: ce ai facut/vei face azi, care sunt planurile, cum rezolvi o problema misto, ce cadou cumperi, etc.

Pentru distante medii, merge o carte. Pentru distante lungi (10 ore cu avionul), god help you.

Dacă cineva știe un departament/firmă de HR care nu funcționează așa aș fi curios să aflu.

Microsoft, Google, Adobe, Yahoo, fostul Borland.

Certificarile Cisco sunt greu de obtinut. Si nu ma refer la CCNA I pe care il ia toata lumea (care nici macar nu e recunoscut international; doar CCNA complet este). Ca sa ajungi sa iti iei certificare CCNP de exemplu, trebuie sa te pregatesti mult (chiar undeva la ordinul a 1-2 ani de zile in unele cazuri). Iar ca sa obtii certificare CCIE trebuie sa ai ani de experienta in domeniu sa o poti lua.

In anul 4 de facultate am facut un obiect care se chema ISR (ingineria software a retelelor sau ceva in genul asta). Printre alte aberatii, am petrecut o parte prea mare din viata intr-un laborator unde se fac cursuri CISCO si unde inveti sa le folosesti sistemul lor idiot de operare si iti spala creierul cu cat de bune sunt routerele cisco spre deosebire de altele.

Un coleg de-al meu a avut o discutie cu proful care a decurs cam asa:

A: "Am auzit ca cine are certificare cisco poate sa nu mai vina la laborator"
B: "Da... dar cand ati luat certificarea?"
A: "Pai acuma 2 ani"
B: "Aaaa, pai de acuma doi ani s-au schimbat mai multe... Ar fi bine sa veniti"

Habar n-am despre ce fel de certificare era vorba; cert e ca deja "expirase moral".

Daca iti place retelistica, cred ca poti sa te alegi cu ceva de la un curs Cisco (daca lasi la o parte partea proprietara si vrajelile aferente, ramai cu o idee buna despre cum functioneaza cu adevarat internetul); daca o faci doar pentru certificare, I think it's a waste of your time and money, unless you plan to be an admin for which the certification is required (it pays well).

I'm going to stop mixing romana si engleza in acest moment, si succes

Nu stiu cum sunt certificarile Oracle (din "auzite" sunt cam in acelasi stil cu Cisco) si nu stiu la ce te referi cand zici Cambridge... examenul de engleza? Daca e cel de engleza, cred ca e o pierdere de bani (de timp nu, ca inveti engleza destul de bine vrei-nu vrei). Eu nu am avut nevoie de nici un certificat pe unde am fost prin strainatate. Pe de alta parte, sunt locuri unde se cere; cred ca e cazul sa-l dai daca ai "a business need to take it".

Testele de C si de C++ de la Brainbench sunt dure. Presupunand ca nu stii ce fel de intrebari primesti (si deci nu poti sa te antrenezi dinainte exact pe stilul respectiv de subiecte), mi se pare ca sunt bune. Dar pot fi trisate foarte usor, daca cunosti care sunt tipurile posibile de intrebari.

Faptul ca firmele respective iti arunca CV-ul pe baza faptului ca nu ai trecuta o anumita certificare este un avantaj pentru tine. Gandeste-te pentru ce firma vrei sa lucrezi.

Si eu sunt de parere ca nu sunt bune de nimic. Sunt doar niste vrajeli. Am avut si la facultate colegi entuziasmati, care asteptau cu nerabdare sa dea tot felul de certificari, etc. Adevarul este ca ce inveti in cadrul unui astfel de program, daca inveti ceva, e valabil timp de trei luni, sase luni, poate un an. Apoi totul se schimba si ramai cu o bucata de hartie obsolete.

Problemele de la judeteana nu sunt la fel de bune ca cele de la nationala. Pentru ca nu se uita la fel de multa lume la ele. Si nu la fel de mult timp. Rezultatul este ca problemele pot sa aiba scapari, sa  contina exprimari gresite, cateodata sa fie prost definite , sa aiba parte de teste slabe, alteori sa fie pur si simplu gresite. Timpul de lucru este mic si se dau putine probleme, ce trebuie rezolvate in Borland, in conditii cateodata neprielnice (calculatoare virusate, taste lipsa, configurari idioate, profi supraveghetori care habar n-au ce-i cu ei, sau profi de mate/info care incearca sa ajute unii concurenti/descurajeze pe altii etc).

Este in concluzie foarte usor sa gresesti din motive "tehnice", ce nu au legatura cu faptul ca esti sau nu bine pregatit. Mai mult, toate cele de mai sus asigura o doza de stres suplimentar concurentilor, doza de stres de care nu are nevoie nimeni. Tocmai din acest motive mi se parea mie Oni by net foarte potrivit: reducerea stresului la judeteana. Daca ratezi din motive idioate mai ai o sansa la by net. Si daca esti bun, sigur ajungi la baraj. Anii trecuti nu a fost greu.

Alt lucru important era ca puteau participa elevi de clase mai mici "in direct". As fi curios sa aud daca cineva in aceasta situatia a simtit ca a profitat cu adevarat de by net. Cum zicea si Cosmin, una e sa rezolvi probleme de arhiva, si alta e cand simti ca participi la un concurs. Corectarea la oni by net nu punea probleme mari. Se evaluau mai intai concurentii de la fata locului si apoi cei de la by net (nu cerea efort mare din partea comisiei).

Impartirea elevilor in trei centre este o eroare mare. Mai ales cand esti intr-un oras necunoscut si habar n-ai ce-i cu tine si unde trebuie sa mergi, daca ai luat autobuzul bun sau nu, etc..., e mai dificil... In plus, se presupune ca elevii respectivi, fiind minori, trebuie insotiti de "profesorul insotitor" tot timpul, nu?

Asa te poti prinde ca formula finala e [n! * constanta1 + constanta2] si e simplu sa aflii constantele.

Nu te cred ca te poti prine asa

@stefan Nu iti vine ideea sa imparti fix prin e, dar observi ca de la n = 9 la n = 10 rezultatul creste de 10 ori.

Si mai departe?

Chestia cu "e usor de vazut [n!/e + 1]" mi se pare cel putin dubioasa. Adica cum sa-ti vina ideea sa imparti fix prin e?

In rest, subscriu ca problemele de formula nu sunt de dorit in cadrul unui concurs de programare. De fapt, putem generaliza putin si spune ca problemele de numarare nu sunt tocmai de dorit. De obicei, o solutie la o problema de numarare sau ia 100 daca e corecta, sau ia 10 daca merge pe exemplu, sau ia un punctaj intermediar daca are o complexitate mai proasta. Dar nu am vazut sa greseasca cineva un program de numarare astfel incat sa mearga pe doar cateva inputuri de test si pe altele sa nu mearga (nu ma refer acum la timeout).

Oricum isi au si aceste probleme rostul lor. Un algoritmist bun trebuie sa se descurce cu de toate. Cai de a "trisa" sistemul prin obtinerea de solutii care sa mearga desi autorul nu cunoaste demonstratia exista. Si se folosesc din plin la concursurile de programare. Si aceste cai  "dubioase" fac parte din frumusetea concursurilor de programare.

Cred ca introducerea mea lasa de dorit mai mult decat subiectul este in sine greu

Dar ceea ce spui tu e adevarat din doua puncte de vedere:

1. problemele de verificare sunt greu de modelat matematic (si deseori greu de rezolvat )
2. problemele de verificare sunt foarte grele dpdv computational: multe sunt nedecidabile (nu exista algoritmi care sa le rezolve -- caz in care cautam subclase decidabile), altele sunt EXPTIME, NP-complete etc. De exemplu, un adevarat succes in verificarea protocoalelor a fost reprezentat de un rezultat de NP-completitudine pentru verificarea confidentialitatii in cazul unui numar marginit de sesiuni.

Desi problemele de rezolvat sunt demonstrabil "grele" (nedecidabile, NP-complete), multe tool-uri implementeaza algoritmi/semialgoritmi care se dovedesc folositori in practica. Un exemplu de succes este reprezentat de verificarea (partiala) a protocoalelor WS-* de catre Microsoft (http://research.microsoft.com/projects/samoa/)