Inteligenta, nativa sau educata?

Cosmin Negruseri
30 noiembrie 2007

Prin scoala generala si apoi in liceu, credeam ca inteligenta unui om are un nivel maxim pana la care se poate ajunge, care prin oricata munca nu se poate depasi.

La sfarsitul liceului si inceputurile facultatii, prin 2002, m-am mai maturizat si eu si mi-am schimbat parerea. Cred ca in conditii intr-un mediu bun si cu o motivatie puternica poti progresa extrem de mult. Este mai important sa lucrezi bine si sa nu intri in rutina, decat sa lucrezi mult.

Am citit mai multe articole interesante legate de tema asta din care trei mi-au ramas in minte:

How to raise smart kids ne spune cum copiii care cred ca inteligenta poate fi antrenata evolueaza in timp mult mai bine fata de cei cu credinta ca inteligenta e o chestie nativa.

Teach yourself programming in ten years , scris de directorul pe cercetare de la Google, sustine ca performanta intr-un domeniu se atinge dupa multi ani de practica, si ne ofera ca exemple unii oameni considerati genii, cum au fost Mozart, Beatles sau Chaucer, ce au produs rezultate de nivel foarte inalt dupa mai mult de zece ani de activitate in domeniul in care erau experti.

Al treilea articol The Grandmaster Experiment este despre psihologul Polgar care si-a ajutat toate cele trei fiice ale sale sa devina maestre la sah. Polgar nu credea in notiunea de geniu, iar reusita lui demonstreaza intr-o oarecare masura acest lucru. Intr-o perioada in care se considera ca viziunea spatiala era una mai grea pentru inteligenta feminina, performantele celor trei fete au demonstrat contrariul.

Cititi toate trei articolele pentru ca merita.

Voi ce credeti? Este inteligenta o caracteristica mai mult nativa sau educata?