Cum fac altii

Tiberiu-Lucian Florea
28 februarie 2008

Atunci cand vrei sa te apuci de un lucru sau sa imbunatatesti un anumit proiect, unul din primii pasi pe care trebuie sa ii faci e studiul modului in care alti oameni au reusit deja sa atinga obiectivele pe care ti le propui. Desi noi, cei din comunitatea infoarena, nu avem functii in Ministerul Educatiei, parerea mea e ca putem sa ne gandim ce putem face pentru "imbunatatirea" olimpiadei de informatica din Romania.

Sa vedem, deci, ce tari stau mai bine ca noi din acest punct de vedere. Statele Unite ale Americii au un concurs destul de cunoscut elevilor romani, care permite oricui sa participe online la probele sustinute "proctored" (sub supraveghere) de elevii americani. Cu siguranta, concursul USACO a avut un impact puternic in Romania: foarte multa lume a trecut prin programul de pregatire de pe site-ul lor, majoritatea celor care spera sa ajunga la ONI participa constant la rundele online, si cel putin 3 romani (poate mai multi, de 3 stiu eu) au fost invitati, in urma rezultatelor foarte bune, sa participe la faza finala din America. Personal, nu cred ca USACO e un model prea bun pentru olimpiadele din Romania, din mai multe motive. In primul rand, foarte putini americani studiaza informatica ("programming", cum ii zice USACO), si numarul celor care-si incearca sansele la acest concurs e unul destul de mic. Din acest motiv, conducatorul lotului american (Rob Kolstad) poate sa tina legatura cu multi dintre concurenti de-a lungul anilor, sa discute cu parintii si profesorii lor, si sa creeze cel mai bun concurs in raport cu interesul national. Foarte ciudat e ca nu se stie de la inceput ce pondere are fiecare proba, stabilirea constantelor pentru calculul formulei finale fiind una din atributiile aceluiasi Kolstad, dupa ce concursul s-a incheiat!

Nici nu vreau sa-mi imaginez ce fel de scandaluri ar iesi in Romania in urma unei astfel de abordari, mai ales avand in vedere ca la noi unii parinti sunt mai preocupati de rezultatele concursurilor decat copiii lor, si sunt gata oricand sa faca circ atunci cand simt ca cineva a comis vreo nedreptate fata de ei. De altfel, nici mie nu-mi place ideea in sine. In America, acolo unde pana si admiterea la facultate se face in urma unui proces subiectiv, asa ceva e tolerabil. Dar in Romania, avand in vedere istoria ultimilor 60 de ani, nu putem aplica eficient un astfel de sistem.

Doua tari la care privim de multa vreme cu respect (pentru rezultatele obtinute) sunt China si Rusia. Ajungem, ca de obicei, la concluzia ca in tarile in care traiul este un chin (rusii de rand traiesc in saracia pe care le-au adus-o comunismul si apoi acapararea tuturor resurselor tarii de catre oligarhia sustinuta de Kremlin, iar chinezii au fost "imblanziti" de catre sistemul politic represiv si inuman), apar si talentele extraordinare. Pe langa generalizarile despre o presupusa inteligenta colectiva a natiunilor, se pare ca daca esti deznadajduit si ti se pare ca nu prea ai cum sa scapi de soarta dura, faci tot ce-ti sta in putinta ca sa exploatezi o ocazie atunci cand ea apare. Sa revenim totusi la olimpiade. Din pacate, nu avem atat de multe informatii despre cele din Rusia si China. Exista diverse informatii care s-au scurs, insa numai cei care cunosc limba rusa au acces la problemele si solutiile de la rusi, in timp ce pentru celelalte s-ar putea ca nici macar limba chineza sa nu fie de ajuns. Conform lui Zhu Zeyuan , guvernul chinez a desfiintat site-ul IOI Forum, acolo unde se discutau si probleme din tara lor, tocmai pentru a-i impiedica pe straini sa acceada la ele. Ceea ce stim, insa, e ca problemele din ambele parti sunt foarte grele si interesante, si ca ambele tari se bazeaza pe organizarea unui numar ridicat de tabere de pregatire, a caror eficienta a fost demonstrata. De asemenea, China alege participantii la IOI cu un an inainte, pentru a le da suficiente ocazii sa se pregateasca si sa aduca glorie patriei. Parerea mea e ca ar trebui, eventual cu ajutorul celor care inteleg limba rusa, sa studiem mai mult ceea ce se intampla la ei si sa vedem ce se poate adapta in Romania. Sa-i lasam pe chinezi in pace, pentru ca in Romania nu vom manca niciodata orez de placere si nici nu vom spune ca mersul pe bicicleta e hobby-ul nostru national, imbinand utilul cu placutul. Suntem pur si simplu prea diferiti de ei.

In Europa sunt mai multe locuri in care ne-am putea uita. Croatii si slovacii, printre altii, se descurca destul de bine in ceea ce priveste organizarea olimpiadelor. Totusi, parerea mea e ca polonezii dau cel mai bun exemplu . Site-ul lor, tradus partial in engleza, e o resursa indispensabila pentru cei care vor sa rezolve probleme care sa le dezvolte creativitatea. Multi dintre noi au stat zile / saptamani / luni gandindu-se la cate o problema de acolo, constatand ca de fapt se rezolva cu o idee simpla, dar greu de gasit. Nu cred ca e vreun alt concurs care sa sintetizeze mai bine ceea ce inteleg eu prin ideea de "olimpiada de informatica" (desi mai demult gandeam altfel, si mi se parea ca un concurs ca al lor e prea "incorect" fata de cei care se pregatesc mult - vorbim despre asta intr-un alt post).

Olimpiada poloneza are 3 faze cu subiecte unice pe tara. De multe ori, cea mai grea e "etapa locala", insa elevii au la dispozitie aproape o luna pentru a se gandi la subiectele propuse. Aceasta standardizare a evaluarii a insemnat o simplificare a intregului proces competitional, si "mai simplu" inseamna de multe ori "mai bun", sau cel putin "mai logic". De ce sa te concentrezi pe un sistem complicat, cand poti sa te concentrezi pe subiectele propriu-zise? Problemele au un grad mare de originalitate, in spatele lor sunt idei adevarate (nu reformulari ale altor cerinte mai vechi), si solutiile sunt foarte ingenioase. De asemenea, cei care pricep limba poloneza isi pot comanda "blue book"-urile, acele carti care contin toate solutiile, explicatiile si "rezervele" care nu s-au dat, sumarizand intreaga activitate dintr-un an de zile. Nu exista solutii redactate in 3 randuri care sa faca o simpla trimitere la alte carti, iar ceea ce se obtine astfel reprezinta o resursa cu totul deosebita pentru cei care vor sa se puna la curent cu tot ce a miscat in anii precedenti in concursurile poloneze de informatica. Primii clasati la faza finala (ca si in multe alte tari dezvoltate, nu exista separare pe clase si nici macar sistemul juniors / seniors ca la croati) primesc premii foarte consistente de la sponsorii destul de puternici si interesati. Cei mai buni primesc si dreptul de a participa la CPSPC (Czech - Polish - Slovak Preparation Contest), un concurs foarte puternic, dar fara o miza deosebita. Un fel de lot la comun pentru 3 tari. In afara faptului ca obtinerea unui loc de IOI necesita si un pic de noroc (pt. ca se bazeaza pe rezolvarea a numai 5 probleme in etapa a 3-a), mi se pare ca avem foarte multe de invatat de la ceea ce au facut si fac in continuare polonezii. Mereu vor exista cateva aspecte de imbunatatit, si acest lucru e normal!

Oricum, ca sa n-o mai lungim prea mult. Cine sunt cei interesati de imbunatatirea sistemului competitional la informatica? Si ce pot face ei in sensul acesta? Pentru ca e frumos sa discutam, dar e si mai frumos sa tragem niste concluzii, sa redactam niste planuri, si sa mergem cu ele la "factorii de decizie", incluzand aici oficialitatile din minister si potentialii sponsori. Isi doreste cineva destul de mult sa avem si noi o olimpiada mai buna, din toate punctele de vedere?